Ce trebuie să știe satele inteligente

Zonele rurale din Europa trec prin schimbări rapide. Pe de o parte, provocările persistente, cum ar fi infrastructura slabă, serviciile rurale de calitate scăzută și emigrarea tinerilor, continuă să pună sub presiune multe comunități rurale și accelerează rapid declinul acestora. Pe de altă parte, există, de asemenea, oportunități noi și interesante pentru oamenii din mediul rural și pentru întreprinderile rurale, care decurg din ceea ce au fost numiți „motorii cheie ai schimbării rurale din secolul 21”, factori de schimbare care includ o serie de valori sociale în schimbare și preferințe ale consumatorilor, impactul tehnologiilor digitale, imperativul dezvoltării unor economii circulare și cu emisii reduse de carbon, bio-economia emergentă și așa mai departe.

Pe scurt, Smart Villages pot fi înțelese ca și „comunități rurale care refuză să aștepte ca schimbarea să apară”. Astfel de comunități sunt formate din oameni din mediul rural care iau inițiativa de a se mobiliza și de a explora soluții practice la provocările de zi cu zi cu care se confruntă, precum și de a profita de noi oportunități pentru îmbunătățirea calității vieții și a standardului de trai. Și există, desigur, mii de comunități rurale din UE care fac acest lucru în diferite moduri.

Problema este, desigur, că satele inteligente necesită ca autoritățile naționale/regionale inteligente să le sprijine – și în special să programeze și să vizeze strategic fondurile UE care sunt puse la dispoziție. Și aici începem să devenim nerăbdători, unde începem să simțim deja potențialul unei oportunități pierdute în România.

Și ar fi o mare pierdere, deoarece nu există nicio îndoială că acest concept de „Smart Village” este atât relevant, cât și adecvat contextului rural românesc. Este clar, de exemplu, din activitatea recentă a Rețelei Naționale Rurale a României că unele exemple inspiratoare de sate inteligente există deja în România, unde „rețelele și serviciile tradiționale și noi sunt îmbunătățite prin intermediul tehnologiilor digitale, de telecomunicații, inovațiilor și o mai bună utilizare a cunoștințelor”. De asemenea, este probabil ca multe alte exemple inspiratoare să rămână de identificat.

Aceste exemple existente nu sunt rezultatul unui efort coordonat sau coerent, ci rezultă din numeroși factori ad-hoc, inclusiv viziunea și angajamentul personal al liderilor comunității locale; diverse inițiative ale ONG-urilor concentrate pe probleme, de la reducerea sărăciei până la patrimoniul cultural; utilizarea inovatoare a fondurilor de dezvoltare rurală și a altor fonduri; diverse alte inițiative de dezvoltare finanțate cu asistență bilaterală/multilaterală în ultimii 25-30 de ani.

Lansarea conceptului Smart Village în România ar putea fi, așadar, considerată o idee al cărei timp a sosit în sfârșit.